Ziua cea mai lungă…

Diverse probleme m-au împiedicat să comentez bucuriile şi suferinţele primei săptămâni olimpice. Voi reveni asupra lor…Deocamdată,să spunem că ziua de 15 august este într-un fel ziua cea mai lungă pentru olimpicii tricolori.De dimineaţa (Beijingului) până târziu,româniii se vor lupta din greu.Ca Pigafetta,să vedem intre ce Magellani trebuie să mă împart…
Tenis de masă. Dana Dodean, Eliza Samara şi Iulia Necula sunt o prezenţă “exotică” la această Olimpiadă. Nu au nume monosilabice nu au ochii oblici, două au părul bălai, una înfăţişare mediteraneeană, au un singur paşaport şi-culmea-s-au născut în ţara pe care o reprezintă. Sunt tinere, chiar foarte, pe când celelate echipe ne-asiatice ( ne?) aliniază doamne respectabile, trecute bine de 30. Nicicând nu va ieşi mai pregnant în evidenţă acest contrast ca în acest meci pentyru dreptul de a visa la bronz cu echipa SUA, care aliniază pe Gao Jun (39) fost lider mondial în anii’90, pe când purta pe piept stelele aurii pe fond roşu ; pe Wang Chen (34), de asemenea fostă chinezoaică, la care se adaugă chinezoaicele născute în diaspora Crystal Huang şi Jackie Lee. Fetele noastre, dovedind un spirit de samurai,au scufundat deja două jonci chinezeşti sub pavilion de împrumut (german şi polonez), Polonia lui Xue Jie şi Li Qian ( !!!) căzând după un meci de infarct, şi au luat 3 seturi Hong Kongului (Germania şi Polonia au făcut figuraţie).
Cred că putem lupta pentru bronz. (chiar dacă meciul începe la vreo 9 ore după încheierea disputei homerice cu mercenarele Vulturului Alb. Şi cred că ni se cuvine acest drept,pentru că în acest sport bolnav încât deja miroase a cadavru (boala se numeşte »morbus indigenati » , boala naturalizării), România a adus o boare de aer proaspăt. Singura? Poate singura…
Tir Azi apărăm tradiţia a două probe ce ne-au adus cândva aur. Skeetul (Ioan Dumitrescu,1960) şi pistolul viteză (Ştefan Petrescu,1956 şi Corneliu Ion, 1980). Primul intră în calificări venerabilul timişorean Ioan Toman, vânător de viţă veche, aflat , cred la a 4-a sau a 5-a Olimpiadă. Apoi, pistolarul stelist Raicea, în sfârşit în proba lui, are şi el întâlnire cu legenda.O mobilizare excepţională le poate aduce amândurora (şi ţării) maxima fericire pământească. Dacă nu vor veni la întâlnire, sau vor aduce flori ofilite, logodna cu prinţesa Olympia nu se va produce. Şi vom râmâne cu « umbra lui Mircea la Cozia ».
Înot. Am văzut azi la TVR un Răzvan Florea obosit, deconcertat, descumpănit de faptul că nivelul lui maxim e abia suficient ca să prindă o finală în « Water Cube ». Această descumpănire o poate lua în două direcţii. Spre resemnare sau spre ciudă. Aş vrea să văd ciudă de la talentatul constănţean, iar din această ciudă să se nască o autodepăşire de nivelul paranormalului (s-a mai întâmplat…), din spuma căreia se poate naşte orice. Chiar şi o medalie…
Şi Dragoş Coman va concura în calificări la 1500 m liber. Având în vedere cele ce s-au întâmplat cu românii în « Cub » e mai bine ca pronosticurile să tacă.
Atletism Începem cu Nicoleta Grasu ! Ea se află cam în situaţia Liei Manoliu în Mexic. La a nici ea nu mai ştie câta Olimpiadă, clasându-se mereu pe podium sau aproape, dar niciodată neaducând aur. Acum Dumnezeu ne zâmbeşte. Franka Dietzsch nu participă (diplomatic, ca să dribleze WADA ?). Rusoaica=suspendată. (Aici dopingul a fost clar). Discul Nicoletei=neastâmpărat, s-a oprit foarte departe anul ăsta. E un moment tulburător şi luminos, ca apariţia Perseidelor. Dar deocamdată sunt doar calificările.
Gimnastică :Atât de mulţi vorbesc acum despre gimnastele noastre, încât eu, care (martor mi-e yahoo  ) am vorbit atât despre ea, acum prefer să fiu laconic. Lucrurile nu au fost niciodată mai simple :notele de plecare slabe sunt un handicap insurmontabil LA EXECUŢII EGALE. Dacă însă chinezoaicele şi americancele nu stau pe aparate şi măcar una din fetele noastre îşi face de fiecare dată integralul, chiar şi aurul e posibil.

Handbal : E important acest meci cu Angola. Mai întâi cifric : ne poate da golaverajul care să ne ofere varianta lui X2 cu Norvegia pentru a termina grupa ca lideri. Apoi psihologic :e important ca fetele să fie « în priză », să nu iasă din tonusul acela, care l-a impresionat chiar şi pe Ivano Balić. Apoi ca indicator al formei :Kiala, Trindade &co.mai au şanse teoretice de sferturi, pe care şi le vor apăra. Modul cum vom evolua în faţa echipei care ne-a învins în singurul meci oficial jucat până acum (2003) ne poate spune cum stăm înainte de meciurile care urmează şi care, toate, vor cântări imens în îndeplinirea sau nu a obiectivului.
Box : Am râmas cu Georgian Popescu. Sunt sceptic, chiar dacă ploieşteanul este un boxer care mi-a plăcut enorm în primul meci. Mexicanul Vargas stă la bătaie,aşa cum îi place băiatului nostru, dar asta e cu două tăişuri, la cum se punctează mai nou…
Ne vedem în cuirsul acestei zile de sărbătoare. Doamne-ajută !

Sanse olimpice-1

M-am născut pe 08.08.1968. Deci în ziua deschiderii celei de-a 29-a ediţii a Olimpiadei, am schimbat şi eu prefixul . Şi în noaptea care urmează acestei zile, încep şi partea “olimpică” a blogului de faţă. Mai sunt cteva ore pânâ când primii conaţionali, primii tricolori, vor păşi în arenele de competiţie.În acest entry, vreau să fac o evaluare lucidă (nu e sinonim cu “pesimistă” a şanselor). Avem 2 medal eventuri care se vor consuma chiar azi deci voi putea fi confirmat sau infirmat chiar înainte de a se apuca mulţi dintre voi să mă citească .Eu sper să fiu confirmat în ceea ce e de bine şi să fiu infirmat în previziunile negative. “Al Meu este argintul şi al meu este aurul” spune cuvântul Domnului. În puterea Lui stă să ne ofere aurul de care avem atâta nevoie.Cu această încredere aştern cele de mai jos. Încep cu sporturile la care facem azi primii pasi:
Judo : Alina Dumitru este, nu ştiu din ce motiv, lider mondial la 48 kg, deşi nu a reuşit să le învingă pe Tani Ryoko, sau pe sportiva din Cuba, iar supremaţia ei este mai degrabă una europeană. Categoriile mici au fost cam dintotdeauna apanajul Asiei ;totuşi cred că ambiţia şi puterea de luptă pot compensa orice. Foarte importantă e tragerea la sorţi care arată că, pentru a lupta pentru aur, Alina trebuie să o învingă eventual pe Tani (după ce va fi trecut şi de reprezentanta Coreei de Sud) în timp ce cubaneza este pe cealaltă jumătate de tablou, deci nu ne vom izbi de ea decât în finală. Doamne-ajută.


Tir : Iulian Raicea ne-a prilejuit multe dezamăgiri în trecut ;pistolul viteză însă are pentru noi o tradiţie cu străluciri de aur. Eu zic că dacă Iulian va intra în finală,orice este posibil. Este o probă intensă în care starea de moment a sportivului este adesea determinantă.
Canotaj : Ceea ce spun despre echipajul de 2 rame f.c. este valabil şi pentru 8+1. Toată lumea pare să spere la aur din partea lor, ignorând faptul că nu au căştigat nimic anul acesta . Totuşi : NIMENI să nu subestimeze resursele ce se pot declanşa în aceste fete care au cunoscut sărăcia, atunci când la capătul cursei se află recompensele promise. Este vorba de viaţa şi de familiile lor. În locul favoritelor, căştigătoare de curse de Cupa Mondială, m-aş teme !
Gimnastică (m) : Nu mă aştept ca echipa să nu se califice. Dar şansele la aur vin de la Drăgulescu, la sol şi la sărituri, unde Marocanu’ are cele mai bune note de plecare. În rest, echipa, Şelariu la AA şi sol, eventual Koczi la cal, au şanse doar la medalii.
Handbal : Şansele la aur sunt reale. E însă o înghesuială mai mare decât se crede. Nu numai Norvegia, România şi Rusia (am folosit ordinea alfabetică) se înscriu la această bursă, ci şi Franţa, Ungaria, Germania, Coreea şi chiar Angola. Totul e posibil şi cine va atinge în aceste săptămâni vârful de formă, va câştiga. Victoria Kazahstanului în faţa Ungariei, în pregătiri, nu mă sperie. Pe tricolore însă, trebuie să le pună în gardă pentru meciul de azi.
Despre ceilalţi români (minus cei de la atletism şi caiac-canoe,care iau startul mai târziu) mai târziu în cursul zilei

my CNN personality test

f I was a sports person i'd be a Runner.You don't need others to motivate you, as you think things through and act. Travel is your life, and you prefer to chart your own course and do so away from the herd.

according to CNN-"Your Inner Olympian"

Surasuri si ingrijorari...

Ma bucur ca pot sa incep practic acest blog salutand un succes. Este vorba de calificarea handbalistelor Romaniei la JO.
Am spus insa "succes" si nu "victorie" deoarece aspectele pozitive ale acestui turneu de calificare se extind dincolo de cele intamplate in teren.Voi incrca sa fiu sintetic:

:) :

• Calificarea in sine. In aceasta lume nedreapta in care este atat de greu sa te mentii sus si sa fii la masa bogatilor, calificarea la Beijing, la care valoarea ne dadea, indubitabil, dreptul, era cat pe-aci sa nu fie obtinuta (fara victoria eroica in fata Frantei la Dijon, nici macar nu ni s-ar fi oferit aceasta sansa); Astfel, aceasta echipa, cea mai stralucitoare ca joc din handbalul feminin mondial a primit un drept de recurs si o sansa de a face pasul definitiv spre astre.
• participarea publicului, a acestor copii si tineri de o rara frumusete. Jucatoarele au vazut pentru cine trudesc, pentru cine lupta. Cred ca nu avem a ne rusina in fata publicului de handbal scandinav sau coreean. Sinka Laszlo, vicepresedintele EHF, om trecut prin multe si in general batos si neinclinat spre efuziuni, a fost sincer miscat;argumentul forte al Romaniei pentru organizarea de mari competitii acesta este.Chiar daca nu este un atu care sa "taie" intotdeauna asul de pica numit "infrastructura", este un capital ce nu se cuvine neglijat.
• Integrarea (sper definitiva) a unei jucatoare care a fost mult prea mult timp un caz: Amariei. Sa fim bine intelesi:orice jucator este de inlocuit si oricine pune conditii pentru a-si reprezenta tara este nedemn de a o face. Dar stagiul la Cluj i-a facut bine lui Amariei (poate si arestarea kafkiana din Rusia). Era momentul sa i se ofere o sansa acestei mari handbaliste si se pare ca de data aceasta va avea maturitatea sa nu o piarda.

:( :

• Din nou echipa Romaniei e greu de tinut in priza. Inceputul jenant cu Japonia si victoria in extremis cu echipa lui Lakomy (cata inversunare la Niedzwiedz si celelalte, contrastand cu lipsa de conectare la joc a olimpicelor tricolore:razboiul a 2 lumi) dovedesc o anume lipsa de resurse psihice care s-ar putea sa ne coste scump. Poveste: in 1988,la Seul, turneul olimpic de baschet masculin avea acelasi format cu turneul feminin de handbal al Olimpiadei pekineze; Iugoslavia alinia singurul Dream Team autentic al istoriei baschetului: Drazen Petrovic, Divac, Kukoc, Paspalj, Radja, Djordjevic, Zdovc si altii. Spulberand totul in grupa, Yugoslavia Magna avea sa piarda ultimul meci, "irelevant" cu Porto Rico. Aceasta infrangere la 1 punct avea sa-i arunce pe baietii lui Zivkovic pe un culoar care urma sa faca diferenta dintre aur si argint. Aceasta generatie-miracol a baschetului european avea sa castige ulterior titlul continental in 1989 si pe cel mondial in 1990. Dar cel mai pretios aur din lume, cel olimpic, a ramas pierdut... Vrem sa patim la fel? Cred ca la noapte voi visa ca am batut Norvegia si Franta si am pierdut la Kazahstan si Angola, ajungand in sferturi cu Rusia lui Trefilov. Si ma voi trezi scaldat in sudori reci.
• in continuare avem probleme pe posturi
• problemele logistice (luminozitate, tabela) si mai ales incidente de tipul celui cu numarul Florinei Barsan."Errare humanum est, perseverare diabolicum". Ma cutremur de lipsa de profesionalism in care se complac unii factori responsabili
• slabiciunea presedintelui IHF, Hassan Mustapha, incapabil sa negocieze cu CIO si BOCOG, a dus la mentinerea absurdei cifre de 14 jucatoare in lotul pentru JO.Aceasta va afecta toate echipele (in fond este vorba de o cruzime fata de sportive), dar intr-o masura si mai mare pe acelea care manifesta deficiente in pregatirea fizica. Ma tem ca facem parte dintre acestea.

PS Sunt fericit pentru prezenta la turneul bucurestean a galeriei din Deva, cea mai frumoasa din Romania :)

intro

Buna, sunt Cristi. Nu e nevoie sa stiti mai mult, deoarece acest blog nu este despre persoana mea. Acest blog apartine de drept suporterilor sportului romanesc, in primul rand din ceea ce se cheama acum extrafotbal.Voi face exceptii in cazul UEFA Euro'08 sau al unor performante de exceptie in cupele europene:altfel,fotbalul si lumea lui vor avea interzis aici :)
In acest an olimpic este nevoie de citizens' journalism in domeniul extrafotbalului romanesc.Asumandu-mi rolul lui Pigafetta pe langa Magellan, stiu ca m-am urcat la bordul unei corabii in deriva. Sunt crestin, deci un om al sperantei si voi crede pana in ultima clipa ca ea poate fi salvata.
Hello, my name is Cristi and this blog is devoted to Romanian sportspeople and how they fare on the international stage; soccer, however, will be dealt with exceptionally. posts will be in Romanian and English.